Eflores

02/11/2025

Felicotari!

09/05/2025

Într-o zi, un șarpe s-a strecurat în vizuina unor iepuri.
Iepurii erau tensionați, deoarece nu mai primiseră niciodată o astfel de vizită.
Dar șarpele a vorbit cu o voce blândă, aproape melancolică:

- Nu vă temeți de mine... Sunt singur. Nu am prieteni. Caut doar puțină căldură. În mine sunt secole de înțelepciune pe care vreau să le împărtășesc.

Iepurii s-au uitat unul la altul. Au ezitat. Dar au decis să îi dea o șansă.

În noaptea aceea au ascultat poveștile sale, legendele sale, tonul său hipnotic.
Vorbea ca un filozof. Ca unul dintre acele suflete străvechi care par să înțeleagă totul.

Și dintr-o dată... l-a mușcat pe unul dintre ei.
Și a dispărut.

În noaptea următoare, s-a întors.

- Nu mă dați afară”, a implorat el, ”Știți că sunt un șarpe. Mi-e greu să nu mușc. Dar încerc. Prietenii se acceptă cu defectele lor, nu-i așa?

Iepurii, naivi și nobili, au ezitat din nou... și au avut din nou încredere.
Conversații, râsete, apropiere... și din nou: a mușcat.

În a treia noapte, vizuina a fost închisă cu o piatră.
De afară, șarpele se încolăcea, șuiera, șoptea:

- Îmi pare rău! De data asta mă voi schimba.
Mai am nevoie doar de o șansă...

Dar nimeni nu răspundea.

Și apoi a pufnit amar:

- În lumea asta nu mai este loc pentru gânditori profunzi!

Și a dispărut în umbră.

Pentru că, uneori, cele mai veninoase creaturi nu vin cu colții scoși...
Ele vin cu cuvinte înțelepte. Cu fraze frumoase. Cu promisiuni de schimbare.
Și totuși... mușcă. Întotdeauna mușcă.

Nu uitați asta:
Dacă cineva te rănește o dată și încă o dată - chiar dacă este sincer, chiar dacă vorbește frumos, chiar dacă îl citește pe Socrate sau Buddha, Biblia...
nu-l lăsa să revină în viața ta.
Chiar dacă crezi că e bine să îl suporți.

Uneori, adevăratul act de iubire...
este să închizi ușa.

- Credite pentru autor.

13/04/2025

13/04/2025