26/08/2026
Cum e viața la 40 de ani?
La fel ca la 39.
Unde aș vrea să fiu peste 10 ani?
La fel unde sunt acum... Sau dacă nu voi mai fi... Mă mulțumesc să știu că am rămas în gândurile celor pe care îi iubesc și care mă iubesc ( chiar și în gândurile celor care nu mă iubesc).. .
E suficient să știu că își amintesc cu drag de omul care am fost.
Puțini mă cunosc cu adevărat așa cm sunt în totalitate.. Fără măști, fără complezențe. Cu calități și defecte..
Nu am fost și nu voi fi niciodată un om perfect ( la naiba, doar m-am născut cu un handicap locomotor), greșesc mult față de alții, și chiar față de mine..
Însă de fiecare dată am învățat ceva din acele greșeli.
Și cu toate acestea, nu m-aș schimba niciodată.
Sunt omul de astăzi, datorită multiplelor palme primite de-a lungul vieții.
Am văzut suferință în jur cât pentru 10 vieți.. am trăit suferință. Am văzut cm arată moartea încă de mică, apoi și mai târziu.. Și mai târziu.. Am văzut ce înseamnă falsitate, folosință, ipocrizie, minciună la mulți dintre cei din jur.
Dar, am avut norocul să întâlnesc și oameni trimiși de Dumnezeu ( și de mama cm îmi place mie să cred) la momentul cel mai potrivit și cel mai necesar al vieții.
Oameni care au învățat să mă iubească pentru ceea ce sunt, nu pentru cm sunt fizic. Oameni care au avut răbdarea și curiozitatea și dorința de a mă cunoaște în totalitate și în profunzime.
Și pentru astfel de oameni, merită să merg înainte...
Vă mulțumesc tuturor pentru urări!
Vă doresc să aveți parte de aceleași lucruri bune în viață, dar mai ales vă doresc succes la oameni... Dacă aveți parte de măcar o persoană, două, speciale în viața voastră, atunci sunteți mai norocoși decât vă puteți imagina.
Și la final, vă reamintesc să spuneți mereu cu voce tare, și la momentele potrivite, cele 3 cuvinte magice :
MULȚUMESC! TE IUBESC! IARTĂ-MĂ!
Ioana Filofteia Furdui