18/04/2026
Mereu mi-a fost teamă de eșec și de judecata celorlalți. Fricile astea nu au apărut din senin — au crescut în timp, din experiențe în care am avut încredere în oameni care, fără să-mi dau seama, mă trăgeau în jos. Îi vedeam ca pe prieteni, ca pe oameni de încredere. Abia mai târziu am înțeles cât de ușor te poți înșela și cât de des întâlnești astfel de oameni.
Cu toate astea, am învățat ceva esențial: nu pot fugi de frică, dar pot învăța să trăiesc cu ea. Să o accept. Să o transform din dușman în aliat.
De atunci, de fiecare dată când îmi este frică, aleg să sar. Pentru că, de cele mai multe ori, dincolo de frică nu e prăpastia pe care mi-o imaginam — ci libertatea de a-mi demonstra că pot.
Și, în timp, am realizat ceva și mai important: am aripi mult mai mari decât fricile mele. Ele m-au purtat în locuri și prin experiențe la care, cândva, doar visam.
Adevărul e că poate nu mi-aș fi văzut niciodată aripile — și nici cât de frumoase sunt — dacă, după atâtea așteptări și dezamăgiri, nu ar fi existat oamenii aceia minunați din viața mea. Cei care m-au ridicat de fiecare dată când am căzut, care au crezut în mine când eu nu mai puteam și care mi-au arătat, fără să știe, cine sunt cu adevărat.
Iar acum câteva luni, am trăit unul dintre acele momente care, altădată, păreau imposibile. Mi-am văzut visul cu ochii: am ajuns să filmez un set la care visam de mai bine de 3 ani. Un vis pe care, de multe ori, mi l-am amânat singură sau care a fost pus pe pauză de circumstanțe ce nu țineau de mine.
Setul acesta înseamnă enorm pentru mine. Este locul în care două dintre cele mai mari pasiuni ale mele se întâlnesc — muzica și aviația. Este mai mult decât un proiect; este dovada că, dincolo de frică, dincolo de îndoieli și obstacole, există o versiune a mea care nu a renunțat niciodată.
Vreau să mulțumesc din suflet Aeroclubului Teritorial “Iosif Șilimon” Brașov și în special Domnului Comandant pentru că mi-au făcut visul să devină realitate! Vreau să mulțumesc și tuturor angajaților de la aerodrom care s-au implicat să iasă totul perfect și ne-au primit cu bucurie și căldură.
Tot ce urmează să vizionați nu ar fi fost posibil fără implicarea masivă a celor de la AP Studio care au crezut în viziunea mea și au completat-o atât de frumos cu ideile lor. Mulțumesc din tot sufletul lui Andrei Păuleț că nu m-a considerat nebună când i-am spus ce vreau să fac și a zis cu un zâmbet larg pe chip, fără să stea pe gânduri: “hai să o facem!”.
Vreau să îi mulțumesc familiei mele fără de care nu aș fi fost cine sunt azi, dar și prietenului meu care a fost mereu acolo să mă susțină și care a văzut în mine tot ce eu nu am văzut. Mulțumesc și tuturor persoanelor dragi din jurul meu pentru toată susținerea necondiționată! Pentru toate astea voi fi veșnic recunoscătoare.
În concluzie, dacă este ceva ce am învățat din tot parcursul ăsta, este faptul că totul e posibil. Oricât de puternică ar fi frica, nu e mai mare decât tine. Pentru că, în cele din urmă, toți avem aripi — trebuie doar să avem curajul să le folosim. ✈️ 💙
