08/05/2026
Valsul Culorilor
În pântecul țărânei,
sub somnul greu de iarnă,
O taină-n mii de chipuri începe să se-aștearnă.
Cu degete de raze, pământul e trezit,
Și-un curcubeu de petale s-a-nalțat necontenit.
Sunt bucurii sculptate în catifea și rouă,
Ce-n fiece lumină par altfel și par nouă.
O floare e un zâmbet ce-a prins un pic de trup
,Un vers lăsat de îngeri din ceruri să se rupă.
Dar timpul, vânt hoinar, le mângâie pe frunte,
Și le șoptește-ncet că clipele sunt scurte.
Rămâne doar parfumul, un vis purtat de vânt,
Să ne reamintească de rai pe acest pământ 😇