09/06/2026
Nu focul este partea grea. Nici adăpostul.
Weekendul acesta am încheiat o nouă ediție Wild Survival.
Am mers aproape 30 de kilometri prin munți.
În prima zi am urcat și coborât peste 1100 de metri diferență de nivel. Am dormit în natură, ne-am construit adăposturile, am făcut focul și am trecut prin tot ce vine la pachet cu un munte adevărat: oboseală, vreme schimbătoare și momente în care trebuie să iei decizii bune.
Dar, după toate edițiile pe care le-am organizat, observ același lucru.
Oamenii vin pentru supraviețuire.
Și pleacă cu altceva.
Pleacă amintindu-și cine le-a întins o mână pe traseu.
Cine a făcut o glumă când toată lumea era obosită.
Cine a pus lemnul pe foc.
Cine a cărat mai mult decât era nevoie.
Cine a rămas calm când era mai simplu să intre în panică.
La final, aproape nimeni nu vorbește despre tehnicile de supraviețuire.
Toată lumea vorbește despre oameni.
Iar pentru mine, asta este cea mai importantă lecție pe care o oferă muntele.
În natură nu contează ce funcție ai, câți oameni coordonezi sau ce scrie pe cartea de vizită.
Contează caracterul.
Mulțumesc tuturor celor care au făcut parte din această aventură.
A fost o plăcere să împărțim poteca, focul și poveștile.
Ne vedem pe următorul traseu.
P.S. Clipul de mai jos nu este făcut de mine. Este montajul realizat de unul dintre participanți după ce a ajuns acasă. Cred că spune mai bine decât aș putea eu cm a fost
