Andreea Banita - Maitre Fleuriste

22/08/2026

Anul acesta e prima dată când Bucureștiul m-a durut mai mult ca niciodată. Și nu m-au durut « merdenelele » (a se vedea discuția din online din ultima perioadă), urâtul, săracul... m-a durut mai degrabă aroganța pe care am început să o sesizez pe ici-colo prin anumite locuri cu pretenții din București, șmecheria din anumite clinici private, « elitismul » prost înțeles.

Anul acesta m-a durut și am sesizat mai mult ca oricând povestea care se petrece acum în online. Și nu mă refer aici la nicio comparație între produse, între filosofii, calitate sau alte aspecte — m-a durut aroganța acestor personaje care se poziționează elitiste în look și mai puțin în principii de viață, în valori, chiar dacă asta consideră cǎ promovează .

Aproape m-am dezechilibrat ascultând discursul unui medic foarte cunoscut care și-a creat o clinică privată (de ultimă generație), care te privește cu aroganță și dispreț doar din simplul motiv că îți permiți să întrebi dacă același tratament poate fi făcut și într-o clinică de stat.

Până la urmă, am ales tot “merdeneaua “ ….mai simplă, mai fără pretenție, mai puțin vocală, mai corectă.

Nu pentru ca nu înțelegi sau nu apreciezi ce se întâmplă și ce se promovează în locuri precum “Clinici private, de ultimă generație”, “La Mița”sau în alte locuri cool din București, ci pur și simplu, pentru cǎ aroganța și falsele principii, dor.

Pentru cei care sunt mai noi pe pagină

…De ceva vreme, am ales să experimentăm viața într-un sătuc din Franța. Am revenit în țară în fiecare an, cu drag și dor. Am încercat să le povestim francezilor cât de mult am putut despre România, despre București, despre ce are minunat și unic această țară. I-am invitat să vină, să descopere Bucureștiul și România, le-am povestit despre Micul Paris și despre oamenii plini de creativitate și de poftă pentru frumos din România.

Trăim printre francezi, dar niciodată nu m-a izbit intr-atat “aroganța elitismului”, fără principii.

08/08/2026

Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care l-am primit, în urma exprimării unei pasiuni, aceea de a aranja flori, a fost conectarea cu oameni care îmi seamănă și pe care i-am întâlnit prin intermediul florilor.

Nu pot să uit nici acum ziua în care m-a sunat lauracosoi și mi-a spus - « Bună, sunt Laura Cosoi și aș vrea ca în ziua nunții să am un buchet de flori creat de tine ». Au urmat zile în care m-am întâlnit cu ea, am cunoscut-o, am dezbătut idei și concepte. Pot spune că Laura este una dintre persoanele care m-a surprins cel mai mult, în toată cariera mea. Înainte să o cunosc personal, nu reușisem să intuiesc latura ei cea mai profundă, mai autentică…

Este o femeie cameleonică care poate intra în multe roluri, în fața camerelor, dar eu am descoperit cea mai adevărată fibră a ei și anume, o simplitate și o finețe greu de exprimat în cuvinte, o iubire inimaginabilă pentru tradiție, autenticitate, divin.

Probabil una dintre cele mai sincere și mai autentice nunți la care am participat vreodată. Nimic realizat pentru a impresiona sau a arăta altceva în afara de iubirea, de valorile și de stilul lor. Au intins o masa lunga si bogata pentru familie, pentru prieteni, pentru invitati. Au fost generoși, dar in cel mai frumos și autentic mod. Mesele au fost împodobite cu ramuri de busuioc, de salvie, de mentă, de mușețel, de trandafiri albi și crini, desigur, floarea preferată a Laurei.

Până la urmă, pentru ceremonia religioasă, a ales buchetul de crini, care a reprezentat-o 100 la sută.

A doua zi, au așternut o masă mare și lungă sub copaci și ne-au invitat pe toți ( invitați, colaboratori, prieteni) să mâncăm plăcinte și alte bunătăți alături de ei.

Și de atunci, casa lor ne-a fost deschisă, masa lor întinsă, sufletul alaturi. lauracosoi și Cosmin, sunteți printre cei mai sinceri și mai autentici oameni pe care îi cunoaștem! Suntem fericiți ca ne-ați primit în casa și în sufletul vostru. Sunteți niște prieteni strașnici! Casă de piatră! Ne bucuram de clipele petrecute impreuna de voi si de minunile pe care le-ati creat.

La mulți ani!

06/08/2026

01/08/2026

5 lucruri pe care le-am învățat aranjând flori:

1. Fă rai din ce ai.
2. Înainte să fie claritate și armonie este neclaritate, dizarmonie, dezordine.
3. Sinceritatea, emoția și bucuria, transmit mai mult siguranță ordinii perfecte.
4. Urmează-ți instinctul! Mereu!
5. Frumusețea e în ochii privitorului! Nu toți ochii te văd la fel! Alege-i pe cei care îți seamănă!

30/07/2026

Acum 15 ani, toate buchetele din România, aveau forma unei bile sau a unui buzdugan. Se vindeau flori multe și toată lumea considera ca acea formă este normalitatea.

Doar cã, erau persoane, printre care, mā număr și eu, care găseau această formă total nenaturală pentru un buchet de flori, dar foarte puțini, încercaseră să realizeze și alte forme.

Pentru mine, a fost nevoie de un stimul, nu neaparat plăcut, care să mă aducă în punctul în care să îmi urmez instinctul, să mă exprim liber, să creez exact realitatea pe care eu o consideram normală, să am curajul să fiu Autentică, Liberă, Diferită.

Exact în același lucru cred și acum. În câțiva ani, toată lumea care acum se grăbește să creeze « comunicare « perfectă, generată artificial, care sună toată la fel, inteligent creată și iscusit plasată, va căuta modalități « imperfecte » sä comunice cu comunitatea.

Ceea ce mi-a adus mie succesul acum 15 ani, a fost faptul ca nici măcar eu, nu mi-am putut copia vreodată un buchet, chiar daca acest lucru mi se cerea frecvent.

Cred in automatizarea muncii repetitive, in optimizări, dar nu cred în folosirea obsesivă a ai-ului in creație de orice fel.

Dar asta ramane sa descoperim impreuna.

30/07/2026

Alaltăieri a fost una dintre acele zile pe care nu aș mai vrea să le trăiesc vreodată, profesional vorbind.

Două proiecte, șase luni de muncă, s-au dus pe apa sâmbetei în doar 2 ore. Unul — clientul a ales strategia și vizualul unui realizate cu Ai, în locul muncii mele - eu am creat o strategie și o direcție vizuală custom made 100 la 100 umana. Al doilea — un proiect pe care îl adoram, cu care mă simțeam compatibilă 100% — a ales o variantă mai eficienta bugetar (tot optimizari Ai), pe care le pot înțelege.

A fost genul de zi în care ai rău fizic. Ți se taie picioarele, îți tremură mâinile, te bâlbâi. Am mai trăit dureri de genul ăsta la 20, 29, 35 și 45 de ani — despărțiri, ieșiri din zone confortabile pentru vise mari. Dar de data asta a fost altfel.

Ceea ce a fost diferit la 48 a fost felul în care am înțeles, am digerat, am reacționat.

Pentru prima oară în viață, mi-am pansat sufletul în mai puțin de o zi. Am plâns, mi-am scris gândurile pe hârtie, am lăsat cuvintele frumos împachetate — « nu suntem suficient de mulțumiți », « se putea mai bine », « nu suntem compatibili » — să treacă pe lângă mine, fără să le las să se așeze în mine ca adevăr.

Mi-am promis că voi folosi toată experiența mea de marketing și comunicare, toate orele de muncă vizuală acumulate, ca să învăț să folosesc AI-ul ca instrument, nu ca armă. Ca să-mi împărtășesc experiența eficient, pentru mine și pentru comunitatea mea. Ca să-mi îndeplinesc visurile autentice pentru viitorul meu.

Așa că, de azi, acesta e locul meu de joacă, scena mea! Locul unde îmi testez public abilitățile, singurul canal pe care îl am la dispoziție acum, trăind într-un sătuc din Franța, unde toate încercările mele de a mă angaja au fost sortite eșecului.

La 48 de ani, dintr-un sătuc din Franța, am decis:
I want to Bloom Back. Vreau să mă reinventez! Vreau să împărtășesc valoare! Vreau să îmi desenez următorii ani din viața, exact ca în cele mai frumoase vise!

Urmărește-mă dacă vrei să vezi cm îmi transform visul în realitate.

,

30/07/2026

25/07/2026

Gandul de astazi

19/07/2026

Înainte să plec din București, îmi imaginam că liniștea era o consecință directă a locului. Schimbi orașul agitat cu un sat, cu o grădină, cu aerul curat — și liniștea vine odată cu peisajul, ca un pachet complet.
Nu a fost deloc așa, în cazul meu.

Primii ani, au fost, paradoxal, mai zgomotoşi în mintea mea, mai agitați şi mai inconfortabili, decât tot ce trǎisem vreodată la Bucureștiul mult iubit. Tăcerea din jur nu a adus pace. A adus întrebări. Fără agitația de zi cu zi, fǎrǎ proiectele pe care le aveam și oamenii cu care interacționam zi de zi, toate nesiguranțele pe care le purtam cu mine, au răsărit dintr-o dată la suprafață — dacă am greșit, dacă nu o să mai reușesc, cine sunt eu aici, fără tot ce mă definea acolo?

Ce am învățat?

Am învățat, întâi, că liniștea exterioară nu se traduce automat în liniște interioară.
Poți sta în cel mai frumos sat, dar dacă mintea ta încă aleargă în ritmul vechi, ritmul nou din jur nu contează.

Am mai învățat că liniștea nu e o stare pasivă, în care ajungi doar așteptând. E ceva ce faci, cu mâinile, repetitiv, până devine obicei. Pentru mine, asta a fost grădina — nu pentru că era liniște în grǎdinǎ, ci pentru că munca aceea mă obliga să fiu prezentă, nu în trecut, nu în viitor, doar acolo, cu pământul şi cu plantele.

Și, poate cel mai important, am învățat că incertitudinea și pacea pot exista în același timp, nu una după alta. Nu am ajuns vreodată la un punct în care toate întrebările s-au rezolvat și abia atunci a venit liniștea. Liniștea s-a strecurat printre întrebări, în proces și nu după ele.

Dacă și tu ai crezut vreodată că liniștea e un loc în care ajungi, nu un lucru pe care-l construiești — nu ești singurul. Doar că nimeni nu ne spune asta înainte să plecǎm, să părăsim, să ieșim dintr-un loc, dintr-o relație, dintr-o situație.

18/07/2026

Poate cǎ la Paris sau in alte orase mai mari, oamenii stiu mai multe despre Romania și despre romani…

Dar in satul nostru, singurele trei lucruri pe care francezii le stiau despre România ( in afara de oameni care nu sunt cat de cat corecți) sunt- NADIA - primul 10 din istoria gimnasticii mondiale, cm a fost împușcat Ceaușescu în direct și despre Maramureș.

Uneori m-am gândit ca e poate incultura sau aroganta sau pur și simplu, asta e realitatea.

Mulțumim NADIA! Ce ai reușit să faci pentru România, este de-a dreptul fabulos!