20/07/2025
Férfi vagyok, 50 körül járok. A munkám a természethez köt: olyan helyeken járok nap mint nap, ahol a védett állatok otthon vannak. Két gyermekem lassan felnőtté válik, a feleségem pedig nemcsak társam, hanem az inspirációm is.
A természet mellett megtanultam, mi az igazi alázat. Nem lehet máshogy ott lenni, csak csendben, tisztelettel, jelenléttel.
Amikor egy medvével találkozol, nem csak az állatot látod. Látod benne a rendszert, az egész rendet. Van, hogy egy kisebb jön elő, máskor egy robusztus, öreg hím. Néha csak egy bocs. De minden alkalommal érzed: te is része vagy ennek a világnak. És nincs semmi fölötted – csak az erdő.
A természet emlékeztet arra, hogy igazából semmi másunk nincs, csak az élet maga. A lélegzet. A kapcsolat. És amikor majd az irodában ülsz egy hosszú nap után, az ilyen találkozások azok, amik a lelkedet felfrissítik.
Lélegezni kell vele. És tisztelni.
Am încercat întotdeauna să-mi trăiesc viața după rânduiala divină.
Sunt bărbat, în jur de 50 de ani. Munca mea este legată de natură – umblu prin locurile unde animalele protejate trăiesc liber. Am doi copii aproape adulți, iar soția mea este nu doar partenera mea, ci și sursa mea de inspirație.
De-a lungul anilor, natura m-a învățat ce înseamnă cu adevărat smerenia. Nu poți fi acolo decât în liniște, cu respect și cu o prezență deplină.
Când întâlnești un urs, nu vezi doar animalul. Vezi ordinea, vezi întregul sistem. Uneori apare un pui, alteori un mascul bătrân și impunător. Dar de fiecare dată simți: faci parte din acest univers. Și nu e nimic deasupra ta – doar pădurea.
Natura ne amintește că, în cele din urmă, nu avem nimic altceva decât viața în sine. Respirația. Conexiunea. Iar când vei fi din nou la birou, obosit după o zi lungă, aceste întâlniri vor fi cele care îți vor înviora sufletul.
Trebuie să înveți să respiri împreună cu ea. Și să o respecți.
